in Romania literara nr. 35

Memoria locului, a familiei, cu istoriile sale incilcite, dar fascinante, ramine si tema romanului Mercedes- Benz care, in fundal, e si o fresca rezervata a Poloniei secolului al XX-lea. Ingenioasa nu e doar formula “ o lunga scrisoare-omagiu, adresata extraordinarului prozator ceh Bohumil Hrabal (un dialog cu Hrabal e si volumul lui Peter Esterhazy, Cartea lui Hrabal) “, ci si elementul stabil, pattern-ul care uneste povestile cartii: masinile. Genealogia familiei naratorului adult, care ia lectii de condus in Gdanskul anilor 90, este, de fapt, o genealogie a masinilor prin care personajele se definesc (de la fietelul  domnisoarei Ciwle pina la Citroenul bunicii Maria si Mercedes-Benz-ul bunicului Karol). Pe linga povestile personale (in care mereu e implicata si o masina), detaliile istorice par spuse en passant, cit sa situeze povestea intr-o rama a verosimilului si sint legate, si ele, de masini: (...) Pe linga istoriile plauzibile sau nu (vezi vinatoarea de vulpi, in care apar masini de epoca si un balon cu aer, in loc de cai si vulpi, cum era de asteptat; sau scena in care un sinucigas polonez, flamind si disperat, devine, printr-o stranie imprejurare, un geniu artistic), referentialitatea acestui romanmemoir e incurajata si de prezenta in carte a unor fotografii de familie autentice. Mesajul, insa, este acesta: chiar si faptele adevarate, confirmate ca atare, sint fictiune. Totul e fictiune, mai ales cind vocea este aceea a memoriei.