in Observator cultural nr. 735

Gheara leului se simte si in aceste crochiuri, ebose, portrete, mici intimplari ca niste pianotari inainte de marele concert. O lume crepusculara, un bonjour discret aruncat din trasura aristocratiei pe care o frecventa si o cunostea bine Proust. In viata mea banala, am fost intr-o zi entuziasmat de parfumurile pe care le raspindea lumea pina atunci atit de fada. Erau vestitorii tulburatori ai iubirii œ, marturiseste naratorul dintr-o amintire din 1893. Micile naratiuni “ care nu sint poeme in proza, cum s-a tot pus o falsa stampila, ale lui Proust “ devin, fara sa-ti dai seama, la fel inactuale precum devine si actualitatea de azi inactuala, in Timpul care o digera pe nesimtite.