in Cultura nr. 479

Desigur, autorul isi asuma, in toate aceste texte, rolul de cautator al marilor adevaruri ale existentei umane, dar isi doreste sa aiba si capacitatea de a experimenta, simbolic, toate aspectele despre care scrie. In De la moarte pina-n zori, ca si in marile sale romane, Thomas Wolfe are mereu in vedere cautarea sensului existentei, transformata in cautarea unui mit fondator, intr-una din multiplele sale posibile infatisari. (...) Insa elementul cu adevarat definitoriu pentru majoritatea povestirilor din De la moarte pina-n zori este o extraordinara capacitate de prefigurare a marilor constructii narative care vor urma, caci se intrevad, aici, numeroase caracteristici definitorii care vor fi pe larg analizate de critica in The Web and the Rock si mai ales in You Can t Go Home Again (1940), fiind vorba, in ambele cazuri, de creatii publicate postum. In primul rind, Wolfe dovedeste intuitia mersului istoriei si a schimbarilor inerente aduse de acesta (fiind celebra, in acest sens, afirmatia sa, Cred ca sintem pierduti cu totii, aici, in America, dar sper ca vom fi, totusi, gasiti œ), precum si capacitatea de a trata tema deziluziei ce urmeaza consumarii oricarei experiente umane, fapt evident poate mai clar decit oriunde altundeva in Cei de aproape si cei de departe, textul fiind considerat “ pe buna dreptate “ expresia desavirsita a laturii intunecate a mai vechiului transcendentalism american. (...) De aici, poate, si preocuparea sa constanta pentru viata ascunsa a oamenilor, care-l inrudeste pe autor cu maniera de a scrie a lui Hart Crane si ii face proza scurta comparabila cu unele dintre cele mai bune pagini ale lui James Joyce.