in Observator cultural nr. 734

Subiectul Puhoaielor se consuma intr-o America cenusie, la propriu si la figurat. Un june muncitor, fara prea multe perspective existentiale, baladeaza intre un pub si altul, cautind un drum intre nicaieri si niciunde si impartindu-si sentimentele intre trei femei: o sotie care l-a parasit si doua care-i dau tircoale. Si e pentru prima data cind vocea auctoriala a scriitorului iese din text si face comentarii dintre cele mai juste: despre literatura, despre cum se scrie, despre cum a scris acest roman. Despre cum se scrie un roman. Arta romanului nu-l poate ocoli pe acest remarcabil, devotat meserias, un real profesionist al prozei. Fie si numai pentru aceste scurte pasaje, in intregime citabile, si tot putem spune ca avem de-a face cu o carte excelenta. Portrete, stari, emotii, mici detalii de scenografie epica si, evident, gestionarea indeciziei eroului, realizata cu mare maiestrie. Arta marelui prozator vine din geniul sau de a scrie concis si la obiect. Nu a invatat sa scrie bine, a scris bine de la inceput pina la sfirsit. Considerat less important in ansamblul operei, parerea mea e ca o (re)lectura atenta a romanului ar putea duce la o reala reconsiderare din punct de vedere critic a lucrarii pe care avem acum ocazia s-o tinem in mina.