1989 e, in fond, si o carte despre adolescenta, dar in ciuda evidentei, o astfel de referinta ramine imposibila. In ciuda povestii propriu-zise, a tonelor de referinte la muzici, chefuri si secvente din dormitoarele comune sau de pe plaja din Costinesti, printr-un efect pervers al extraliterarului politic, incarcatura contextului e atit de mare, incit, prin comparatie, devine aproape irelevant ca cel in jurul caruia se string straturile povestirii (si ale memoriei) e un adolescent. Conflictul e intre o sensibilitate care da pe dinafara de dorinta si un sistem care produce reglementari pe banda. Povestea acestei relatii e spusa fara emfaza, practic e lasata sa iasa din acumularea de situatii, inclusiv din abrazivitatile unor optici divergente care se confrunta, fatis sau aluziv, de-a lungul romanului. E o varianta de proza indelung calibrata, cu o dinamica excelenta, un roman masiv, in toate sensurile, care elibereaza o voce iscoditoare, incisiva.
