pe semnebune.ro

In ceea ce ma priveste, romanul Mercedes-Benz este un roman complex incadrat in pagini putine. Frazele lungi, interminabile si puzderiile detaliilor amintesc de scriitura lui Javier Marias. Romanul dezvaluie povestea a trei generatii unite de masinile care le-au trecut prin miini, dar ceea ce mi se pare si mai interesant ca, desi tehnica folosita este cea de poveste in poveste , ambele invelisuri narative se impletesc in jurul singurului lait-motiv: masinile Mercedes-Benz. Astfel, se face ca ne trezim in timpul unor ore de condus la scoala de sofer, in care naratorul, desi habar n-are sa puna mina pe volan, se lasa sedus de farmecul instructoarei sale, domnisoara Ciwle. Aceasta devine partasa la harul elevului sau de a relata povestea de dragoste a bunicilor si apoi a parintilor lui in Polonia socialista. Pe alocuri, sint intimplari care stirnesc umorul, pe de alta parte, avalansa detaliior si tendinta lui Huelle de a uita unde este punctul si virgula, te face sa iei frazele de la cap din nou si din nou. Cu siguranta nu poti citi cartea asta in metrou, pentru ca nu exista atitea statii a cite fraze kilometrice are Huelle. Partea interesanta este ca naratorul povesteste toate acestea mentorului sau, scriitorului Bohumil Hrabal, fara sa se impiedice in cronologia detaliilor si sectionind impecabil logica evenimentelor.