in Observator cultural nr. 733

G. Sion (1822-1892) a fost un om al secolului sau. A scris fel de fel, Maiorescu l-a cam ironizat si l-a minimalizat, Calinescu, mult mai artist decit severul critic si politician conservator, l-a apreciat si i-a oferit admiratia lui in monumentala sa istorie (a literaturii). (...) In cele citeva cuvinte care deschid volumul, G. Sion ne da cheia intregului. Aflat in 1883 la Bisca, pe linga muntele Penteleu, in vilegiatura, se iteste ideea de a povesti cite ceva despre contemporanii sai. Zis si facut. Inceputul n-a fost greu si totul a venit de la sine. Mai despre emanciparea tiganilor, mai despre copilaria si tineretea lui, ba despre revulutia de la 48, ba povesti cu muscali si cu basarabenii de peste Prut. Reinvie sub ochii nostri o lume de odinioara, cumva cea care premerge celei povestite de Radu Rosetti. Mustoase suvenire, dulci reverii de vacanta, ieri, ca si azi. Daca timpul se zice ca zboara, cartile ramin. Pentru mateinii dintre noi, sa amintim doar detaliul ca G. Sion este tatal Maricai (Maria) Caragiale, consoarta fiului progeniturii lui I.L. Caragiale, cea care i-a oferit nabadaiosului fiu, tihna, pacea si confortul dupa care a alergat scriitorul in timpul vietii. Mai in virsta cu 20 de ani decit Mateiu, Marica i-a supravietuit inca zece.