Din pacate, exegeza actuala a lui Marx pare incapabila de asa ceva, deocamdata preferind sa profite de noul climat democrat postcomunist pentru a realiza un lucru mult intirziat: lectura nedogmatica, libera de constringeri ideologice a clasicilor marxismului. Aparent, astfel de consideratii ramin colaterale in raport cu scopul principal al sintezei. Acesta insa se dovedeste, in opinia mea, mai putin important decit pare. El nu este, nici mai mult, nici mai putin, decit o teza polemica, in spiritul corectitudinii politice, anume aceea ca succesul modernizarii europene nu este expresia vreunui exceptionalism occidental. Rezultatul ii joaca insa autorului un soi de festa intrucit, comparind cu acribie si in virtutea unei documentari serioase conditiile de evolutie din Europa si China, Kenneth Pomeranz ajunge la incheierea ca, si in alte parti ale lumii “ in speta, in Asia sud-estica “, multe dintre conditiile saltului economic modernizator erau similare, dar nu au condus la acelasi rezultat eclatant. Nu ramine, deci, decit sa se conchida ca diferenta dintre succes si insucces in domeniul modernizarii a propulsat Europa mai cu seama prin ceea ce poate fi socotit un exceptionalism european. El pare sa provina dintr-o alta zona decit cea a demografiei, a resurselor, a politicilor economice, dar cu precizarea sursei sale autorul nu se mai ocupa, chestiunea iesind din sfera de competenta asumata de el.
