in Suplimentul de cultura, nr. 449

In momentul in care am vazut ca o asemenea carte a aparut, am trait un soc si-o frenezie. Pentru ca mi-am dat seama de o confirmare pe care nu o remarcam poate zi de zi, aceea ca, vorba lui Calinescu, de la un punct incolo, incepem sa nu mai citim carti, ci sa citim literaturi. Daca George Calinescu facea afirmatia asta la nivel individual, cred ca noi o putem extinde putin la nivel macro, la nivelul societatii noastre. Spuneam ca am inceput sa citim literaturi, intr-un fel sau altul, secvential, pe firide, pe nise. Dar carti cum e cea a lui Andrei Oisteanu, cum e cea a lui Eugen Negrici, Iluzia literaturii romane, cum e cea a lui Razvan Voncu, dedicata vinului in literatura romana, cum e scurta istorie a literaturii romane a lui Mihai Zamfir, ei bine, toate acestea sint niste forme de a reciti insasi literatura romana. E un moment foarte fast pentru genul acesta de recitiri.