in Suplimentul de cultura, nr. 449

Mi s-a reprosat faptul ca nu toti scriitorii de care vorbesc in carte au fost narcomani. Dar titlul cartii nu este Narcomani in cultura romana. Daca un scriitor a fost interesat de narcotice, daca personajele imaginate de el luau stupefiante, atunci scriitorul respectiv a fost interesant pentru mine. Am o tipologie destul de larga de carturari, de la savanti care au studiat folosirea remediilor narcotice in Orient (Milescu Spatarul, Cantemir, Honigberger, Mircea Eliade), pina la cei care s-au sinucis folosind opiacee (Daniil Scavinschi, Alexandru Odobescu), la scriitori care au folosit substante psihotrope din ratiuni medicale (Eminescu), pina la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale» (Macedonski), sau cei care au incercat sa-si biciuiasca inspiratia si «glanda creativitatii» (Ion Barbu, Tristan Tzara). Dar si scriitorii care imaginau personaje ce foloseau stupefiante, pina la cei care au incercat sa-si descrie experientele lor narcotico-existentiale (Andrei Codrescu, Dragos Bucurenci, Marius Chivu).