in Cultura nr. 474

Romanul impune diplomatie din partea cititorilor sai. Apelul la antimodel rimine una dintre strategiile prozei mizerabiliste, cu atit mai mult cu cit cei doi eroi ai lui Adrian Schiop vin dinspre margini opuse ale societatii. (…)
Expunerea reusita a subculturii din Ferentari, redarea autentica a limbajului de cartier si surprinderea psihologiei personajelor alaturi de elemente autobiografice fac din romanul lui Adrian Schiop un adevarat dosar al experientei homosexuale. Este o carte ce trebuie exploatata, intoarsa pe toate partile, cunoscuta cu toate simturile pentru a putea patrunde in intimitatea personajelor inclusiv cu simtul tactil: „da, simtul tactil, e al dracu de important, el te pune in intimitate cu oamenii, fara el ne uscam ca maica-mea in borcanul constiintei”.