pe bookblog.ro

Pai, in primul rind, porneam acolo, in povestirea Boddah speriat, abia mentionata mai sus, de la povestirea Roog a unui alt scriitor, Philip K. Dick, in care lucrurile sint redate tot din viziunea ciinelui. De ce as fi stricat asta. Apoi, ma intereseaza atentia incordata si tandretea pe care le presupune incercarea de a intelege o alta specie, mai ales din momentul in care am considerat ca ea trebuie inteleasa mai bine de mine la modul gratuit, fara consecinte. Ma distreaza si dezamageste sa vad cit de gresit sint intelese animalele, cit le antropomorfizeaza lumea. Am obosit sa numar in cite clipuri virale gesturile simple de dominare, agresiune teritoriala, confuzie sau manipulare emotionala ale animalelor erau percepute ca niste dulcege porniri sufletesti pe care omul mediu (cel victorian) a invatat ca trebuie sa le aprecieze. Eroica pisica care salveaza un copil de muscaturile viciosului ciine, ciinele monument-de-fidelitate care nu isi abandoneaza companionul mort in mijlocul drumului, rata care, Dumnezeule mare!, ii atrage atentia ofiterului de politie ca are niste pui cazuti in canal, care ar trebui scosi de acolo. Atit de victoriene, de dulcege, gresite toate astea si e pacat. Daca animalele ar fi extraterestri, o civilizatie extraterestra care ne studiaza, ar crede ca sintem perfect imbecili, comici aproape.