Asa cum scrie Ioana Pirvulescu in prefata cartii, aceste texte publicistice sint, de fapt, poezie undercover, poeme in proza, in stilul inconfundabil al unui mare poet. Alaturi de Serban Foarta – cu care, de altfel, a si semnat un volum la un moment dat (O bruma de paiete si confetti, 2007) –, Emil Brumaru face parte din categoria virtuozilor, a poetilormagicieni ai limbajului, in cazul carora se impune, inaintea discursului critic, contactul direct cu textele, savurarea nemediata a poemelor. Nu intimplator, Ioana Pirvulescu – responsabila paginii din Romania literara care continea rubrica lui Emil Brumaru – povesteste, in prefata, ca a auzit prima data poeme semnate de Brumaru in facultate – invitata fiind la masa –, in timp ce savura un... desert. Poemele lui Brumaru sint, in felul lor, un „desert” poetic, plin de savoare, de inventivitate a imaginilor si de umor. Comparatia cu Serban Foarta poate merge mai departe, in sensul ca amindoi sint poeti ludici si foarte prolifici – o prolificitate care, insa, nu face niciodata rabat de la calitate. Altfel, inventivitatea lor lingvistica iesita din comun merge in directii diferite, la Emil Brumaru e conotata erotic in permanenta si urmeaza mai degraba „legi” oniric-suprarealiste à la Dimov, in timp ce Serban Foarta mizeaza mai mult pe jocurile de cuvinte si permutarile de limbaj.
