in Romania literara nr. 26

Asa cum scrie Ioana Pirvulescu in prefata cartii, aceste texte publicistice sint, de fapt, poezie undercover, poeme in proza, in stilul inconfundabil al unui mare poet. Alaturi de Serban Foarta – cu care, de altfel, a si semnat un volum la un moment dat (O bruma de paiete si confetti, 2007) –, Emil Brumaru face parte din categoria virtuozilor, a poetilormagicieni ai limbajului, in cazul carora se impune, inaintea discursului critic, contactul direct cu textele, savurarea nemediata a poemelor. Nu intimplator, Ioana Pirvulescu – responsabila paginii din Romania literara care continea rubrica lui Emil Brumaru – povesteste, in prefata, ca a auzit prima data poeme semnate de Brumaru in facultate – invitata fiind la masa –, in timp ce savura un... desert. Poemele lui Brumaru sint, in felul lor, un „desert” poetic, plin de savoare, de inventivitate a imaginilor si de umor. Comparatia cu Serban Foarta poate merge mai departe, in sensul ca amindoi sint poeti ludici si foarte prolifici – o prolificitate care, insa, nu face niciodata rabat de la calitate. Altfel, inventivitatea lor lingvistica iesita din comun merge in directii diferite, la Emil Brumaru e conotata erotic in permanenta si urmeaza mai degraba „legi” oniric-suprarealiste à la Dimov, in timp ce Serban Foarta mizeaza mai mult pe jocurile de cuvinte si permutarile de limbaj.