in Dilema Veche, nr. 541

Titlul cartii, Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura (Polirom, 2014), constituie indicii semnificative despre mizele demersului intreprins de autor. Cultura, istorie, religie, literatura: iata tot atitea dimensiuni in masura sa decupeze discursul dedicat utilizarii droguriilor. Editiile anterioare ale cartii au fost intimpinate cu precadere de catre critici si istorici literari, entuziasmati de curajul abordarii prezentei acestor substante in viata si in operele scriitorilor romani (subiect tabu, ocultat inainte de 1989) sau incintati de inedita interpretare, in cheie «narcotica», a baladei Ryga Cripto si lapona Enigel de Ion Barbu. Provocindu-ne sa patrundem intr-un univers care, deopotriva, intriga, nelinisteste, inspaiminta si fascineaza, cartea lui Andrei Oisteanu este o intreprindere unica in spatiul istoriografiei romanesti. Asteptam cu interes viitoarea sa carte, anuntata deja, cea despre drogul cel mai puternic: sexualitatea.