In volumul al patrulea (continind tabletele din Romania literara si din Suplimentul de cultura), Brumaru isi muta apucatura din privat in public, comitind, cu sistema, sute de glose care, in fond, nu sint decit niste frumoase (si, deci, superlativ gratuite) poeme in proza. Cita vreme nimeni nu-i zice nimic despre ele, totul e bine. Cind un alt critic, Nicolae Manolescu, il trage de mineca (pp. 362 - 363), proteicul scriitor se imbufneaza tandru si se intoarce la uneltele lui de poet pursinge. E prea delicat ca sa joace un joc cu reguli explicite.
Dupa ce-l veti fi descoperit pe acest Emil Brumaru, puteti sa-i cititi si volumele de versuri. Va veti atasa de ele cu franchete si neidolatru.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri