in Observator cultural nr. 727

Dovada Anii romantici, carte ironic-nostalgica, de o luciditate si o onestitate admirabile, in care prezenta prozatoarei subtile si comprehensive se evidentiaza nu numai prin niste (de altfel, usor de anticipat) marci ale talentului ori abilitati tinind de tehnica scripturala, ci intr-un mod inca si mai convingator: prin „transferul” de care aminteam mai inainte, prin aceea ca, odata ce s-a regasit ca scriitoare, autoarea Provizoratului isi pastreaza atitudinea de scriitor – ceea ce inseamna: un anumit fel de a privi lumea – chiar si atunci cind se exprima intr-o alta ipostaza, aceea de intelectual public. Prin aceasta, in primul rind prin aceasta!, Anii romantici reconfirma, dupa ultima versiune a Intilnirii si dupa Provizorat, come-back-ul scriitoarei Gabriela Adamesteanu, odata inchisa paranteza romantismului negru al primului deceniu postrevolutionar.