Sint multe subiecte tabuizate in cultura romana si o anumita teama a cercetatorilor de a intra in zone cu nisipuri miscatoare. Sint si exploratori care se aventureaza in astfel de tinuturi necartografiate. Riscurile sint mari, avind in vedere ca de multe ori ei ratacesc fara busola si fara harta. In Franta, Marea Britanie, Germania, SUA etc. sint rafturi intregi de carti care trateaza problema complicata a stupefiantelor care i-au influentat pe artisti si scriitori (Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Guy de Maupassant, Jean Cocteau, E.A Poe, S.T. Coleridge, Thomas de Quincey, Oscar Wilde, Ernst Jünger, Walter Benjamin etc.). In Romania nu exista nici macar un studiu care sa abordeze aceasta tema a narculturii. De aceea, in cartea mea Narcotice in cultura romana, am fost nevoit sa tratez subiectul exhaustiv: Antichitate, Evul Mediu, folclor si cultura traditionala, epoca fanariota, epoca moderna, avangarda interbelica, contemporaneitate. Altfel spus: «de la Herodot pina la hip-hoperii romani» sau «de la origini pina-n prezent». Este un mod cam desuet, de secol XIX, de a trata o tema, dar – avind in vedere lipsa bibliografiei – altfel nu se putea. Probleme similare am intimpinat si la alte lucrari de-ale mele, de pilda la volumul Imaginea evreului in cultura romana (Polirom, 2012). La fel se intimpla lucrurile si la cartea la care lucrez acum, Sexualitate si societate.