Sint amintirile prozatoarei legate in buna masura de anii ’90 si de idealismul acelor timpuri, insa nu doar atit. Vorbind despre propriul trecut, ajunge sa povesteasca si despre multe alte persoane publice, figuri cunoscute, care au ocupat (si inca o fac) pozitii importante in mediul cultural sau politic, mediu pe care de altfel incearca sa il si sa si-l explice. Vorbeste insa si de modul in care s-a format ea ca prozatoare, scrie despre oameni alaturi de care a mers o vreme, despre impliniri, confuzii si inevitabile tradari sau despartiri. E un volum in care partea biografica pune in lumina un intreg context, in care memoria personala e accesata pentru a problematiza, de la distanta, lumea in care s-a construit. Din categoria memorialistica, asta e o carte cu multe, foarte multe lucruri de oferit, sigur un reper al anului editorial 2014. In plus, stilul Gabrielei Adamesteanu, atentia ei pentru justetea formularilor, informatiile pe care le aduce, inclusiv despre viata literara in anii comunismului, sint atuuri pe care foarte putine carti le pot etala.