in Observator cultural nr. 726

Cartea care ne retine acum atentia se numeste Plicuri si portrete (Editura Polirom, 2014, editia II-a, cu un sumar mult imbogatit) si care aduce laolalta nu doar propriile amintiri literare, pagini inedite din corespondenta – interesantissima – a autorului, dar si numeroase crochiuri/portrete dedicate multor colegi de breasla, ca este vorba despre romanii Lucian Raicu, Radu Petrescu, Mircea Zaciu, Paul Geor gescu ori Marin Sorescu sau despre personalitati cu nume rasunatoare de care s-a apropiat si atasat dupa destararea din 1986, precum Claudio Magris, Kerstesz, Philip Roth sau Antonio Tabucchi. Frumoase glose si miezoase paranteze despre literati de prima mina, emotionante aduceri aminte sau rafinate comentarii despre rolul si locul literaturii, al limbii in care scriem. In care traim. Limba, casa fiintei, dupa Heidegger, si a melcului, dupa Norman Manea, dar si atasamentul fata de o cultura si de un neam pe care destinul ni le ofera, fara ca noi sa alegem. O pagina plina de emotie (p. 383), in care un alt destarat, sasul Paul Schuster, isi marturiseste adeziunea fata de tara in care s-a nascut si fata de oamenii in mijlocul carora a trait. Romanii, limba romana. Acea limba la care mereu si mereu revine si Norman Manea, dincolo de prezentele lui internationale si de calatoriile, in timp si spatiu, la care ne ia partasi prin aceste excelente pagini eseistice, acolo unde nu devin elegante acolade memorialistice. O carte de citit pe indelete, ca si Intoarcerea huliganului, in care un scriitor fara mare imaginatie epica reuseste un excelent tur de forta epic.