Din aceasta perspectiva parcurgind Anii romantici, importante sint nu atit indepartarile, cit revenirile; nu aparentele digresiuni (firesti, in structura concentrica adoptata), ci reluarea, din alt unghi, a unei scene; nu ceea ce a fost trait si apoi uitat, ci ceea ce o provoaca si o „zgindare”, in continuare, pe autoare. Memoriile Gabrielei Adamesteanu, ca si cele ale lui Stefan Agopian din Scriitor in comunism, sint exceptionale, deopotriva, in latura lor documentara si in axul literar. Din ele se desprind doua epoci, cu falia dintre ele, si configuratia senzitiv-intelectuala a doi mari prozatori.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri