pe altiasi.ro

Intregul volum este, de la inceput pina la sfirsit, o lectie de modestie care vizeaza, deopotriva, operatia fina in zonele, poate, sensibile ale artistului, in neimplinirile vazute cu justete si acceptate, si pilda data, printre randuri, nu doar generatiei tinere, dar si celor mai in virsta (…) Demersul logic, dar dublat intotdeauna de incintarea prin cuvint, face usoara apropierea dintre cel care scrie si cel care patrunde in text. Pina la ultimul rind, George Banu se arata a fi un om care propune, un ginditor care e departe de a detine adevarul absolut, insa caruia cel mai mult, parca, ii place sa ofere celui care se afla de partea cealalta a paginii – spre a gindi impreuna. Nu numai teatrul se face impreuna, dar si actul scriere-lectura e tot unul implinit impreuna. Apoi este si o evaziune, o rupere din timpul real si o alunecare in mrejele binefacatoare ale scriituri; e o evaziune in care se profileaza din nou criticul in neincetata sa cautare de a analiza si de a defini, din unghiuri diferite teatrul, acel „interstitiu intre viata si vis” (p. 57). Il auzim din departarile secolelor pe Segismundo al lui Calderon, pe Hamlet din Elsinor sau pe Faust in pamintul lemurilor incercand in clipa mortii sa inteleaga daca a trait cu adevarat sau a fost o inchipuire. Intre viata si vis – teatrul.