Nu-i nimic daca ati ratat prima sau a doua editie a cartii Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, semnata de Andrei Oisteanu. A aparut de curind, tot la Polirom, a treia editie, si nu este o simpla reeditare, ci o varianta revazuta, adaugita (aproape 700 de pagini), imbogatita nu doar la nivel textual, ci si ca numar de ilustratii (vreo 90, strinse din toate colturile lumii, care sporesc farmecul volumului, ajutind cititorul sa simta si mai bine atmosfera fiecarei epoci). Inca din 2010, cind a aparut prima editie, am vazut in acest volum o carte de referinta pentru cultura romana in ansamblul sau, numarul mare de exemplare vindute in cei patru ani fiind graitor si, in acest caz, din fericire, proportional cu valoarea cartii, tradusa intre timp si in limba germana. O carte substantiala si fermecatoare, in care autorul reuseste detabuizarea temei. Nu acuza, ci mai ales cauta si expune dovezi, fara, totusi, ca perspectiva etica sa fie cu totul abandonata. Pentru Andrei Oisteanu, fiecare caz este special, cautarea si interpretarea referintelor, a metaforelor, a simbolurilor, a senzatiilor se face din unghiuri diferite, cu contextualizari provocatoare, rezultat al amestecului dintre documentare, eruditie si speculatie. In prezent, autorul lucreaza la un alt studiu care se anunta a fi fel de interesant: Sexualitate si societate.