pe blog.carturesti.ro

Povestea Suedezului este povestea unui om „ingropat de viu” in propria viata, dar care, conventional pina la capat, pastreaza aparentele normalitatii reusind sa fie ceea ce Zuckerman numeste „o reprezentatie deasupra unei ruine”. Deopotriva indignat de „brutalitatea distrugerii acestui om indestructibil” si avind revelatia „elementului irational al vietii”, Zuckerman scrie povestea Levovilor ca pe demonstratia (sau avertismentul) plina de gratia teribila a lipsei de sens, a implacabilei tragedii care loveste, gratuit, pina si cel mai putin blamabile destine: „Nimeni nu razbeste fara sa fie marcat de melancolie, de durere, de confuzie si de pierderi. Chiar si cei care in copilarie le-au avut pe toate indura – mai devreme sau mai tirziu – o portie medie de suferinta, daca nu chiar mai multa.”
Caci nici o fericire nu e destul de puternica – prin frumusete, intelegere si virtute -pentru a supravietui irationalului existentei si a evita portia intrinseca de tragedie – asta pare a fi morala acestei carti de o frumusete si o cruzime aproape insuportabile. Cum, de altfel, numai Roth poate scrie.