in Observator cultural nr. 723

Asa avem posibilitatea sa accedem la un numar de zece povestiri adunate in volumul numit, foarte joycean, Portretul artistului ca tinar ciine (Editura Polirom, 2014, traducere din limba engleza si note de Mihaela Ghita, cu prefata, excelenta, a lui Mircea Mihaies). Daca poetul e plin de vitalitate – dedat la excese bahice si mereu pus pe artag –, povestirile dovedesc o alta fiinta launtrica. O proza psihologica, cu reverberatii emotional-sentimentale din zona copilariei si adolescentei, consumate intr-o lume de provincie, o Tara a Galilor incremenita in timp. Personaje de toate felurile. Se traieste si cam atit. Nimic nu e neverosimil. Taietura frazei si atmosfera sint cele ale marii literaturi clasice de limba engleza. Povestea unui bunic care se tot pregateste sa moara, momentul fiind mereu aminat, devine emotionanta. O parabola? Nu stiu. M-a impresionat, ce sa spun mai mult. Spune bine Mircea Mihaies: „Construite intr-un mod asemanator poeziilor sale – prin acumularea treptata de imagini, senzatii si amintiri –, povestirile traiesc prin verva atent controlata a stilului si prin aplombul viziunii comic-ironice. [...] Puse in balanta cu involburarile din viata reala a scriitorului, povestirile reprezinta o incercare de a redescoperi inocenta pierduta a unui paradis plin de ispitele cunoasterii postadamice”.