in Observator cultural nr. 723

In acest ultim volum, conceput dintr-o perspectiva cognitiva „tare”, ca sa spun asa, I.P. Culianu incearca – pentru ultima data, din pacate – sa-si explice metoda si, in acelasi timp, sa o aplice in domeniul, totusi rigid, al istoriei religiilor, tentativa ramasa cumva in umbra, fara prea mari ecouri, cel putin la vremea aparitiei cartii. Inovatoare, curajoasa, incercarea lui Culianu de a reforma, din perspectiva stiintelor cognitive, un domeniu ca istoria religiilor era, cumva, sortit esecului. Atitudinea celor mai multi istorici ai religiilor este aceea de a pastra pur, necontaminat, acest domeniu, care capata, astfel, o aura de intangibilitate, atitudine intilnita, de altfel, si la Mircea Eliade, maestrul lui I.P. Culianu. Vizavi de acest aspect, in volumul Mircea Eliade. De la magie la mit (Polirom, Iasi, 2014), Moshe Idel remarca, pe buna dreptate: „Adoptarea stiintelor cognitive de catre acesta din urma (Ioan Petru Culianu, n.m.) reprezinta un efort de a integra studiul religiei intr-un domeniu mult mai larg al stiintelor umane, contrar incercarii lui Eliade de a diferentia maniera sa de abordare a religiei de orice alta metodologie”.