pe bookblog.ro

Jurnalele lui John Fowles cresc precum orhideele lui de gradina. Exista senzatia ca le-a creat precum jurnalele si le-a revizuit precum romanele. Teoriile despre esenta, despre cum ar trebui sa fie traita viata, despre placerea si chinul poeziei, despre structura romanului si importanta acestuia, despre iubire si frica, despre moralitate si munca, devin un inventar al unei disectii precise pornita din mina unui chirurg priceput.
In ciuda imposibilitatii lui ca persoana, lenesul antisemit si homofob, John Fowles se magnetizeaza incet cu omenia. Se arunca pe pagina precum intr-o piscina. Se scufunda in pagina sub oceane grele si coplesitoare. Se ridica din pagina cu urme de umanitate.