Observator cultural

Romanul lui Petre Barbu nu este unul scortos, cu teza, plictisitor si anost. Autorul stie sa construiasca o fictiune concreta, puternica, personaje vii, bine conturate, cu un dialog firesc. Chiar si parabola, pe care personal nu o gust, pentru ca mi se pare prea facila, capata la autorul acestui roman o particularitate care o salveaza. Parabola devine atit de stravezie, incit se transforma intr-o fictiune de sine statatoare. Astfel, formula romanesca este una personala: un mixaj feeric, tragic si grotesc, sugerind ca lumea si existenta umana, mai ales aici la Portile Orientului, stau sub semnul amestecului complex si chiar contradictoriu.