in Suplimentul de cultura nr. 440

Totul, de la obiectele care populau acest univers pana la intalnirile petrecute atunci, prieteniile, senzatiile traite stau de fapt sub semnul acestui mister la care, cum se stie, incetam sa mai avem acces odata cu trecerea timpului si succesiunea varstelor. Pentru asta orice eveniment din aceasta perioada a vietii sta sub semnul nostalgiei ireprimabile, indiferent de infernul pe care-l traia societatea romaneasca dincolo de zidurile protectoare ale universului familial. Am ales sa scriu despre acest paradox, trait de noi toti la atatea niveluri si sub atatea forme, despre scurtele incursiuni intr-o casa care statea tot sub semnul interdictiei – Occidentul cel atat de blamat era prezent acolo, sub forma celor mai spectaculoase jucarii, obiecte domestice, carti –, de fapt, despre dorintele, amaraciunea si frustrarile unui copil, despre absurdul unor situatii traite atunci ca facand parte din regimul normalitatii. Si, cum orice incursiune in aceasta lume sau in acest sertar al memoriei are ceva benefic, tonic, stimulativ, sper sa fi transmis ceva din toate astea si cititorului.