in Suplimentul de cultura nr. 440

Primul merit al propunerii facute de coordonatori este ca a semanat putina bucurie si nostalgie in randul autorilor, ceea ce e mare lucru. Bucurie, pentru ca, oricat de grea ar fi fost copilaria, poti gasi printre filele ei momente vesele. Nostalgie, pentru ca acum poti doar prin memorie sa accesezi o etapa la care presupun ca orice om normal s-ar intoarce cu adevarat daca ar putea. Copilaria nu are ideologie, iar orice usa trantita in nasul unui copil inseamna doua ferestre deschise dupa colt. Cred ca textul meu este o tanjire dupa tinerete. Daca mi-am facut si tema cu el si a fost adecvat cerintelor, cu atat mai bine.