pe lapunkt.ro

O doza de speranta cu privire la viitorul inca incert al umanitatii este decelabila in ultimul roman al lui Huxley: Insula (anost si tezist pe alocuri). Pala este insula interzisa, a carei ebosa Huxley o incropeste din ultimele resurse creatoare. Cartea este, fara indoiala, un testimoniu al tuturor convingerilor unui meditator la soarta lumii occidentale. In ultimul roman, Huxley-romancierul, creatorul de fascinante si teribile lumi distopice, este surclasat de Huxley-eseistul cinic, dezabuzat si empatic in acelasi timp, preocupat mai degraba de urgenta transmiterii unui mesaj decit de puterea de convingere a fictiunii. Scriitorul pune in acest roman-statement cam tot ce a vehiculat ca materie ideatica in celelalte carti, fie ca este vorba de scrieri de fictiune ori de eseuri: critica sustinuta a umanismului dogmatic european, dar si a totalitarismelor spre care se indreapta, in opinia sa, orice organizare statala existenta; pericolul iminent al suprapopularii si al hiperindustrializarii planetei; caducitatea edificiului gindirii occidentale, bazat pe freudism, behaviorism si religie crestina; prapastia insurmontabila intre teorie si praxis in sistemul educational, necesitatea importarii si adaptarii unor practici din filosofiile orientale (budism, tantrism, yoga dragostei, metafizica aplicata si Controlul Destinului) in vederea eliberarii individului de frici, angoase, frustrari- epifenomene ale vietii civilizate. Deasupra tuturor planeaza, ca o promisiune nerostita, posibilitatea unei insule a libertatii aproape perfecte, oaza a individualismului altruist si a compasiunii ca politica publica.