in Apostrof nr. 3 (286)

Calitatea scriiturii lui Agopian este aceea ca ramine mereu autoironica – asa este episodul in care povesteste cum fuga de ideologie il face sa scrie roman istoric. Imaginea comunismului din perspectiva lui Agopian este mereu la marginea derizoriului. El ne spune ca „Tezele din iulie“ il gasesc, la propriu, „in pielea goala“ (fiindca facea nudism la Costinesti). Cind descrie episodul interactiunii dintre Titus Popovici si Nicolae Ceausescu, ce ii reproseaza ca are un copil facut „in afara casniciei“, vedem cum prozatorul ii argumenteaza Liderului ca nu facea decit sa respecte directivele Partidului. De la boema bucuresteana sau plevusca literar-artistica, pina la meniul de la ICR Viena dupa 1989, compus din sarmale si sampanie, totul este luat in deridere. Uneori hazul este debordant. Discutind despre Paul Goma, care voia sa racoleze semnatari pentru manifestul sau, Agopian spune ca a urmat modelul lui Ceausescu, caruia protestatarul ii ceruse acelasi lucru si care refuzase.