Poate ca nu ar trebui sa incep cu asta, dar de fiecare data cind am deschis, la intimplare, volumul de povestiri al lui Ionut Chiva, Boddah speriat, sau volumul lui de poezii, Institutia moarta a postei, pur si simplu nu am dat peste nimic care sa-mi lase senzatia de contrafacut. Pot sa fie poeme inegale, poate ca o povestire e un pic sub altele, ca focalizare, dar am gasit intotdeauna o continuitate a tonului si senzatia de firesc.
Cu asta incepe o povestire. Ai zice ca e ceva banal, ceva cu care nicio povestire nu ar trebui sa inceapa. Dar exact asta se intimpla si incepe uluitor de bine, pentru ca Ionut Chiva e un scriitor care, o data ca nu da trei lei pe fazele din indrumarul de scris si doi ca si-a gasit exact tonul in care are chef sa faca proza. Si-a gasit, cine stie dupa cit scris, un mod de frazare pe care i-l recunosti dupa primul predicat, si-a gasit starile in legatura cu care se monteaza sa se apuce sa scrie si, ce mi se pare foarte important, de la 69 pina acum, si-a gasit curajul.

Related products

Produs adăugat la favorite

Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor.
Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus.
Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.