pe bookaholic.ro

Intre Capsa si Corso e genul de piesa memorialista din care poti decupa citate relevante la fiecare pagina. Este realmente plina de informatii despre viata culturala din interbelic, foarte multe rare. Mai dau un singur exemplu, din Addenda, si el il implica pe Cioran si cantinele studentesti. (...)
In tonul cu care povesteste, memorialistul are si afectiune pentru multi dintre cei despre care scrie si pe care i-a cunoscut personal, dar si luciditatea necesara pentru a le vedea defectele. Din paginile lui ies niste portrete care, daca nu ar fi indulcite de experienta apropierii memorialistului de propriile personaje, ar fi de-a dreptul respingatoare. Ion Barbu, in faza hitlerista, misogin, rasist si, daca nu era suficient, peste masura de arogant, e poate exemplul cel mai puternic. Imaginea lui Camil Petrescu, scortos si patruns de propria importanta e indulcita de citeva anecdote si de farsele cu care l-au taxat citiva contemporani, dar si de atasamentul lui Vlaicu Birna, care a lucrat cu el la ESPLA. Sint, desigur, si portrete foarte flatante (Ioan Marin Sadovean, Petru Comarnescu, Anton Holban etc) sau pur si simplu, binevoitoare, cum e in cazul lui H. Bonciu.