pe hyperliteratura.ro

Exista un poem frumos al lui Nichita, despre cum nu e bine sa puna omul mina pe poet, pe scriitor in general, pentru ca acesta iti ia mina si spune ca-i a lui si se lauda ca are mai multe degete ca tine… Cam asa si cu romanul meu, am luat toate miinile de pe Valea Somesului pe care le-am strins in viata mea si-am facut din ele o carte. A pornit la fel ca poemele, cu niste laitmotive care mi s-au invirtit in cap pina m-au innebunit si m-au obligat sa le scriu.
Dupa cum vedeti, eu vorbesc despre inspiratie: despre acea pornire interioara atit de urgenta, incit te obliga sa pui mina pe creion si sa scrii – azi pe computer. Mie asa mi s-a intimplat. Am aflat insa ca altora nu li se intimpla la fel, dar despre experienta lor nu am cum sa vorbesc.