in Romania literara nr. 16

In ordine simbolica asistam la o infruntare intre extreme: purtatorul de odinioara al unui ideal este acela care il si ucide. Este zona in care romanul lui Ioan T. Morar dobindeste reflexe de senzatie, epicul se precipita, iar interesul creste si prin faptul ca intervin personaje notorii ale scenei politice de cindva: Ana Pauker, Al. Draghici, Lucretiu Patrascanu. (...) Astfel, cum observa si Mircea Mihaies in prezentarea insotitoare, Ioan T. Morar recurge oportun, in romanul sau, la naratiunea clasica, determinat de continutul unui text care face atit de mult loc istoriei si dramelor pe care aceasta le-a provocat. Nu avea nevoie romancierul, intr-adevar, de artificii narative, de constructii alambicate in cuprinsul unei relatari care ni se impune prin sentimentul trairii autentice si al istoriei reinviate.