pe Adevarul.ro

Alice Voinescu a fost eseista, scriitoare, traducatoare si critic de teatru. Dupa ce a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, si-a luat, in 1913, doctoratul la Sorbona, fiind prima romanca doctor in filosofie. Aceasta a fost profesoara de estetica si istorie la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica. A sustinut, de asemenea, numeroase conferinte pe teme sociale si culturale atit la radio, cit si la Universitatea Libera din Bucuresti. In timpul regimului comunist, Alice Voinescu a fost inchisa la Jilava si la Ghencea, apoi a fost exilata in comuna Costesti, linga Targu Frumos. A publicat lucrari de filosofie, estetica si teatru, printre care: Montaigne (1936), Aspecte din teatrul contemporan (1941) si Eschil (1946). Postum au aparut volumele Scrisori catre fiul si fiica mea (1994) si Scrisori din Costesti (2001). Inceput in 1929, la sugestia scriitorului francez Roger Martin du Gard (1881-1958), in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny (Franta) la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pina in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce isi gasesc locul in paginile cartii se numara: Nicolae Iorga (1871-1940), George Enescu (1881-1955), Regina Maria (1875-1938) si Andre Gide (1869-1951).