pe hyperliteratura.ro

John Steinbeck crede cu tarie in arta scrisului si asta se vede in fiecare din frazele lui perfecte, fara niciun cuvint pus la nimereala. Pentru Perla a muncit mult, s-a documentat atent, scrierea ei a fost o munca sisifica, dar nu pentru asta a cistigat premiul. Perla este una dintre acele carti mitice, ritualice, care vorbesc de un adevar transcedental, dincolo de sensul prim al lecturii. (…)
Cintecul sau, acest ecou al spiritului, se transforma, inglobeaza parti meschine, reflecta dorinte. Odata cu perla intra in viata linistita a lui Kino neincrederea, tumultul, neputinta, frica, fuga.
Daca pina acum viata sa se invirtea in jurul fiului sau si, cumva, toate le ajungeau si totul era bine, odata cu gasirea perlei totul se invirte in jurul acesteia, ca si cind Kino n-ar mai putea trai fara averile inestimabile pe care le-ar fi luat pe perla. Averi presupuse, reflectate de mirajul perlei, pentru ca, in final, Kino va fi mai sarac decit la inceput. Inestimabil mai sarac.