in Observator cultural nr. 718

Atit de pliata pe „realitatea” fiecarui episod si a fiecarui personaj este Ruxandra Cesereanu, incit ea descompune fresca in unitati cu autonomie reala si utilizeaza frecvent stilul indirect liber, in interiorul acestor module, in acord cu particularitatile fiecarui personaj. E un adevarat si uimitor cameleonism epic. Romanciera pare ca intra complet in pielea, in virsta si in conformatia psihoverbala a unor eroi diferiti, de la un tinar securist din anii ’50 la un aurolac din ’89, de la temutul Pintilie, fost Bodnarenco, rupind gura adunarii cu un discurs care va da linia, la un miner simplu venit sa faca ordine in Piata Universitatii, in iunie ’90. Acest transformism e dus si mai departe, in probe succesive de virtuozitate literara, prin folosirea unor registre stilistice asimilate cu materia ce este expusa. Altfel spus, scriitura nu este aceeasi peste tot si transparenta, precum in realismul obiectiv pur, ci modificata dupa centrul de greutate al fiecarei unitati romanesti. (…)
Un singur cer deasupra lor se numara printre cele mai puternice si mai sofisticate romane romanesti din ultimii ani; poate chiar din deceniul scurs intre debutul scrierii lui si momentul publicarii.