E de ajuns sa rasfoiesti citeva capitole (care incep cu La ce te uiti si Fintina – a lui Duchamp, evident – si se incheie, en fanfare, cu Arta de azi: celebritate si bani, 1998-2008-prezent si Operele de arta in functie de locul unde sint expuse, totul fiind prezentat firesc si fara sclifoseli de limbaj, care sperie atita lume. In acest fel, devine o placere sa citesti glose erudite in marginea unui detaliu biografic, artistic, teoretic sau istoric, legat de un artist sau de o opera de arta – indiferent daca e vorba de Picasso sau de Brancusi, de Klee sau de Rauschenberg – or sa surizi la caricaturile, pline de haz si de har, ale lui Pablo Helguera (…) Toate acestea sint asezonate cu reproduceri alb-negru (Originea vietii a lui Gustave Courbet nu e recomandata celor sub 18 ani, chiar daca a fost realizata in 1866 si expusa public abia in 1988) sau color – reproducerile sint de calitate si au parte de hirtie cretata –, astfel ca avem la indemina o mica bijuterie si o lectie despre cum se poate face o carte frumoasa pe un subiect atit de serios. Arid deseori; respins, de plano, alteori, printr-un simplu „nu pricep“ sau „nu-mi place“. Ei bine, autorul reuseste sa ne faca sa pricepem si sa ne si placa. Ce? Arta moderna. (…) Din felul cum se exprima in scris ne dam seama ca are si ironie, si umor – smart & clever –, si nu mai zicem nimic. Citim cartea pe nerasuflate…
