pe catavencii.ro

Cotoiul lui Bowen se lasa domesticit, isi inchipuie autorul. De fapt, spre deosebire de ciini, pisicile ne domesticesc pe noi, ceea ce Bowen observa dupa un timp, dar fara sa-si duca gindul pina la capat. Fiindca, in timp ce el renunta la droguri si-si face ordine in viata, cotoiul isi vede de ale lui. Maninca din gunoaie, chiar si cind e satul, il zgirie daca nu-i convine ceva, ii face balamuc in casa cind incepe sa dea ture in fuga pe teritoriul lui, dar se duce dupa el pe strada, fara sa se rataceasca, si ca orice vagabond stie ca nu-i bine sa atraga prea mult atentia. Bowen, sau mai degraba scriitorul-jurnalist caruia i-a destainuit povestea lui, nu se aventureaza in argou si nici nu-l inzestreaza pe Bob cu darul vorbirii. Iti spune insa o istorie cit se poate de cinstita despre viata sa de boschetar londonez pe care parteneriatul cu un cotoi l-a adus pe linia de plutire si l-a scos din anonimat.