pe blog.libris.com

Deopotriva o carte omagiu, o reconstructie istorica a unui destin artistic memorabil, un popas in Bucurestiul interbelic, romanul lui Andrei Ruse (un roman care evidentiaza posibilitatile de reinventare auctoriala ale unui scriitor atit de tinar) poate fi privit si ca o carte despre principialitate, cu un mesaj cu atit mai relevant pentru generatiile actuale, intr-o lume in care totul, pina si constiintele sint negociabile.
Dupa doi ani in care s-a documentat intens si in care a facut o promisiune solemna, la mormintul lui Cristian Vasile, ca se va stradui sa dea tot ce are mai bun si sa ii faca povestea cunoscuta, prin acest roman cred ca Andrei Ruse a reusit sa contribuie la realizarea unui act de dreptate istorica si literara: sa recupereze, intr-o forma accesibila si seducatoare, memoria si modelul unui destin impresionant. Prin romanul lui Andrei Ruse imaginea dizeurului si valorile pentru care a pledat Cristian Vasile primesc statutul pe care l-a capatat cea mai celebra piesa a sa, Zaraza: statutul de nemuritor.