pe bookblog.ro

Dupa Cartea soaptelor, se stie ca Varujan Vosganian este un povestitor de cursa lunga, avind si gust pentru amploare, si atentie la detalii. Povestirile din acest volum accentueaza aspectul liric, necesar unui discurs ce se adreseaza laturii emotionale si senzoriale. Fiecare povestire din volum are un twist care suspenda logica si duce cititorul la granita dintre realitate (banala, sordida sau seaca) si visare, magie. Acestea din urma nu inseamna doar o lume roz, de emotii pozitive sau pace, ci contin si tuse absurde, macabre sau respingatoare. (…)
In toate povestirile din volum se remarca alunecarea in fantastic, in stilul clasic in care neobisnuitul sau magia se insereaza printre evenimentele vietii cotidiene. Exista un plan de semnificatie care pune istoriile individuale si marea istorie fata in fata, la fel ca in Cartea soaptelor, si da un sens experientelor prin care trec personajele. Astfel, nici cel mai rafinat cititor (de sensuri) nu va fi dezamagit.