pe hyperliteratura.ro

In romanul lui Elif Shafak, Sfintul nebuniilor incipiente, e o stare de joaca permanenta. Se joaca personajele intre ele, un numar rezonabil de excentricitati zburda cit mai departe de punctele personale de echilibru, cuvintele se zbenguie printre limbi, muzica joaca rolul timpului, iar diavolul isi bate joc de supa din literele alfabetului gatita de Dumnezeu si ii rastoarna castronul, ceea ce duce la intrarea literelor in delir. Banuiala mea este ca in acel moment a venit scriitoarea turca Elif Shafak si a adunat literele neastimparate cu o lingura din argint, compunind ceea ce avea sa devina primul roman al ei scris in limba engleza, o lectura pe alocuri adorabila si in general atit de placuta incit nu poti lasa cartea din mina. Iar cind ajungi la ultima pagina si devine imperios necesar sa te folosesti de ambele miini, constati ca nu o poti dezlipi de suflet. Asa ca o lasi acolo, iti zice lumea ca ai ceva pe suflet, tu aprobi scotind pieptul in fata si zici da, te macina o carte minunata.