Avem inca o frumoasa carte a memoriei. O lunga rememorare a copilariei, a adolescentei si a tineretii consumate intr-un spatiu fabulos: Costantinopol, capitala Bizantului si a Imperiului Otoman. Un timp al istoriei marilor seisme. Primul Razboi Mondial, destramarea unui imperiu, moartea tatalui, o familie turceasca si viata de zi cu zi intr-un oras potopit de trecut si de prezent deopotriva. Pilotul de vinatoare Irfan Orga, dedat la resuscitarea memoriei – mai de voie, mai de nevoie, daca raminea in Turcia si ajungea general, sa zicem, isi mai punea in miscare toate resorturile launtrice ca sa refaca acest traiect prin viata lui si a familiei sale? –, are un deosebit simt al detaliilor. Un rafinat simt al frazarii, amalgamind istoria mica si pe cea mare care alcatuiesc viata lui. Portrete in tuse tari – mama, bunica, culoarea rodiilor si parfumul caisilor infloriti de pe tarmurile Bosforului, militari, razboi, moartea la tot pasul. Un copil devine matur sub ochii nostri, un oras se dezvaluie tot sub ochii nostri. Edulcoratul fantast, subiectiv in exces si strict personal Istanbul al lui Orhan Pamuk are mult mai multa carne si singe in perceptia umana si urbana a lui Irfan Orga. Un Istanbul real si mult mai apropiat de realitatea dura, complexa care a creat faima orasului. Povestea vietii personale a pilotului/ scriitorului turc devine asemenea zborului unui pescarus in parcul dintre Sfinta Sofia si Geamia Albastra.
