pe blog.carturesti.ro

Schiop are proprietatea cuvintelor si nu se fisticeste sa le scrie ca si cum ar sectiona à la carte un muschi de vita bun de pus pe gratar. (…)
De aici incolo, romanul devine o poveste de iubire din Ferentari, de care o sa va atasati pe nesimtite, asta pentru ca Schiop are si proprietatea trairilor. Nimic din ce expune din povestea dintre Adita si Alberto nu e sordid, urit, scabros, cum poate ai putea crede. E relatia dintre doi barbati, e istoria aia mica in care cele doua personaje principale nu au nimic de-a face unul cu celalalt si totusi se leaga atit de bine intr-o cautare perpetua de afectiune (…)
Soldatii… e paranteza de aer care se formeaza intre doua momente importante, separata de restul vietii, incercarea de a face ca totul sa fie bine, incrincenarea ca finalul nu e la fel de previzbil cum pare din start, dar mai ales esecul dureros cind se destrama toate ca si cum n-ar fi fost.