pe altiasi.ro

Personajul e absolut credibil, amuzant si adinc chiar si prin omisiune, incadrat intr-o bucata minunata de proza care bineinteles ca n-o sa-ti ajunga, al carei vocabular lasa loc de stralucirea naturalului. Romanul vorbeste despre o inocenta in alerta, nu de o blindete prosteasca, despre dragostea care, uite, uneori chiar n-are chef sa se compromita prin conventia uzurii, despre sacrificiu si ghinion, despre familia obisnuita, deloc fortoasa afectiv, dar care prinde din mers niste tehnici de autoaparare esentiale.
La noi, cind vine iarna e o carte care copilareste matur, fara teribilismul frumosului, care, de altfel, mie imi lasa un gust salciu, dupa care nu mai merge nici lectura, nici viata. Ceva simplu, o naratiune care, daca induioseaza, cu siguranta nu si-o propune. Ceva istet si suficient de aerisit, care, nu, nu e de fapt o carte pentru copii, chiar daca prima editie, cea de prin anii `80, tocmai in aceasta categorie o incadra.