Ceea ce face insa din eseul de peste 700 de pagini al Adrianei Babeti o carte unica in lume nu e doar folosirea unei uriase bibliografii (cuprinzind beletristica, lucrari istorice, filosofice, geografice, medicale, precum si o multime de studii critice care au legatura cu tema), ci si modul captivant in care spune povestea amazoanelor, cu strategii narative, spirit ludic, implicare subiectiva ce tin de arta prozatorului si arta seductiei cititorului comun. (...)
Documentarea exhaustiva e topita intr-o naratiune cu tactici si strategii militare, „materia” fiind structurata in capitole intitulate Atac, Incursiune, Contraatac, Incercuire, Asalt, Parada, Retragere. Spiritul jucaus, umorul si subiectivitatile asumate condimenteaza delicios cercetarea academica. Fascinata de tema femeilor luptatoare, de care nu s-a indurat sa se desparta timp de vreo trei decenii, descoperind mereu alte si alte surse, Adriana Babeti a adunat, cu grija de a nu omite ceva notabil, cam tot ce avea, direct sau indirect, legatura cu amazoanele. Soarece de biblioteca scormonind cu zel dupa informatii, entuziasmata de descoperiri pe care ni le pune pe tava in modul cel mai simpatic si dezinhibat, profesoara-povestitoare are si numeroase idei originale, momente de gratie, militantisme in limitele bunului simt, ilustrate cu relationari si istorii la care fara ea n-am fi ajuns in veci. Construita si scrisa pe cit de inspirat pe atit de temeinic, Amazoanele. O poveste e mai mult decit premianta anului 2013, e o carte pentru totdeauna, care – sint convinsa – va fi apreciata, prin traduceri, si in tari cu veche traditie culturala.
