in Familia nr. 2

La inceputul anului, Doina Rusti a publicat un foarte bun roman, Mamica la doua albastrele (Polirom). Citim povestea dezvrajirii multiple: de la familie si inocenta, la iubire si putere. Gindit cinematografic, cu rafinate miscari de planuri si piruete narative, romanul inregistreaza un evan tai de esecuri din actualitatea imediata; psihologia sperantei, asa cum o asimileaza protagonistii, creste utopic, pentru a se prabusi spectaculos. Mai mult decit in alta parte, in Mamica la doua albastrele perspectivele se amesteca ingenios si fac loc unei instante pregatita sa puna capat oricarei tentative de elucidare solara din jurul nostru. La urma urmelor, ramine doar resemnarea grava, parte structurala dintr-un destin fatalist ce nu face rabat de la nimic.