pe semnebune.ro

Romanul Tangoul vechii garzi ridica nenumarate intrebari existentiale, daca te transformi intr-un avion si planezi deasupra actiunii. De pilda, te intrebi de ce nu ai schimbat ceva la un moment dat, de ce nu ai prevazut o anume situatie, de ce timpul isi lasa amprenta intr-un mod atit de crud asupra trupului cindva tinar. Romanul cred eu, impinge cititorul in acel punct al vietii in care este inevitabil sa-ti mai pui niste intrebari, retorice sau nu. Reverte si-a conturat atit de elegant personajele si a expus natura umana feminina atit de minunat, incit ai senzatia ca romanul a fost scris de o femeie. Timpul este un pion foarte important: precizia cu care personajul principal, Max, face salturi cu decenii in urma, reusind sa pastreze acuratetea evenimentelor si a starilor, mi se pare o remarcabila maniera de a capta atentia cititorului. Nu plictiseste, nu il sugruma pe acesta din urma cu detaliile.