in Observator cultural nr. 714

Timpul naratiunilor din volumul de fata este cel al Apocalipsei; aici scepticismul coloreaza, in tuse violente aproape, oricare dintre scenariile epice imaginate ori imaginabile. Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri este o carte a dezvrajirii si a lipsei de speranta. Puternic contrastanta, inclusiv stilistic, cu Cartea soaptelor. Pagini de realism frust ori de spectacol grotesc transforma in amintire reveria estetizant-mitizanta a cartii anterioare. Iar evaziunea in fantastic sau in realism magic nu mintuie de absurd scenariul unor cautari esuate si destinele unor personaje abandonate intr-o (post)istorie arbitrara. (...)
Intre perechile de termeni antinomici in jurul carora, in paranteze eseistice, naratorul sau anumite personaje tes o plasa reflexiv-lirica – memorie/uitare, lumina/ umbra, cuvint/tacere s.a. –, binomul libertate-captivitate ocupa un loc privilegiat, indicind una dintre supratemele volumului. Spaima de recluziunea concreta sau simbolica, fizica sau metafizica e o constanta a celor sase povestiri. Alte constante fiind obsesia crucificarii, a unei crucificari lipsite de garantia resurectiei, chipurile terifiant-surprinzatoare ale mortii, variatele forme ale ratacirii, intr-un decor cu repere inselatoare.